0756 815 920
10ani de experientaProfesionala
10ani de experientaProfesionala

Fețele furiei

Furia
28 martie, 2022 / de Adelina Muresan / comentarii

Furia e un sentiment normal, rolul ei este să ne semnaleze că nevoile noastre nu sunt îndeplinite, să ceară respectarea lor și să atragă atenția asupra unor situații percepute ca amenințătoare sau incorecte.

Putem observa asta cel mai ușor la un copil de doi ani care nu va avea o problemă în a-și exprima furia dacă un alt copil îi ia o jucărie sau dacă părintele îi refuză ceva ce îți dorește în acel moment. El are o nevoie iar prin exprimarea furiei o semnalează. Treptat prin exemplul pe care il setăm, prin acceptarea și validarea nevoilor copilului dar și prin impunerea de limite copilului, acesta învață să își exprime adecvat furia.

Părinții sunt modelele copiilor în multe privințe și implicit și în modul de exprimare al furiei. Însă pentru multe persoane modul de exprimare al furiei alternează între o exprimare agresivă a furiei sau reprimarea ei. Uneori furia e folosită ca mecanism de apărare, de a-i ține la distanță pe ceilalți, sau de control și intimidare de către unul dintre părinți. Oricare dintre aceste modalități de exprimare a furiei poate deveni un model pentru copil.

De asemenea copilul are nevoie de experiențe pozitive legate de exprimarea furiei. Asta înseamnă că pentru ca un copil să învețe să își exprime furia adecvat el are nevoie ca furia lui să fie acceptată și validată. Cum arată acest lucru: din exemplu de mai sus – unui copil i se ia jucăria din mâna și se înfurie – țipă, strigă poate chiar îl lovește pe celălalt copil. Ce faci ca părinte? În primul rând întreabă-te cum ar fi pentru tine ca în timp ce te uiți la ceva important pe telefon cineva să vină să ți-l ia din mână și tu să nu știi ce vrea să facă cu el sau dacă ți-l mai dă înapoi. Bun, acum ai empatizat puțin cu copilul tău. Ce ar ajuta să îi spui este: Văd că ești furios că ți-a luat jucăria, e tare neplăcut când cineva îți ia pur și simplu lucrurile din mână. Dacă e cazul poți să pui o limită: Cred că te-a supărat foarte tare că ți-a luat jucăria. Poți să mergi să îi ceri jucăria înapoi însă nu am să te las să-l lovești sau să-l rănești pe celălalt. Cu alte cuvinte: îi validezi emoția, îl ajuți să găsească ceva de făcut dar pui și o limită. Mesajul pe care ar trebui șă îl transmitem unui copil este: furia e o emoție normală, e normal să fii furios dar exprimarea ei o facem în anumite limite.
Foarte des copii sunt pedepsiti pentru exprimarea furiei fie într-un mod brutal: prin pedepse fizice, insulte, ridiculizare, retragerea afecțiunii sau prin întreruperea contactului cu ei. Astfel copii învață că furia nu e o emoție pe care e în regulă să o exprimi. Și astfel ajungem la vârstă adultă cu multe frustrări, cu dificultăți în a ne exprima nevoile și nemultumirea și cu răbufniri de furie din senin.

Modelele nesănătoase de exprimare a furiei, experiențele negative cu exprimarea furiei și lipsa limitelor pot duce la o exprimare nepotrivită a furiei atât la copii, adolescenți cât și la vârsta adultă.

Cum poate arăta furia

E important să înțelegi de unde vine furia ta pentru a știi cum să te raportezi la ea și cum să te asiguri că o exprimi adecvat. Voi descrie trei modalități de manifestare a furiei cu funcții diferite.

Copilul furios

Acest tip de furie seamănă foarte mult cu furia unui copil și are la bază niște nevoi neîndeplinite. De multe ori și manifestarea ei este similară cu un tantrum – strigi, lovești, arunci cu lucruri.
Ești într-o situație în care ceva relativ minor te irită și simți că dintr-o dată pierzi controlul. Începi să trăiești sentimente puternice furie, pe care nu le poți stăpâni și uneori ajungi să-i rănești pe ceilalți sau să distrugi obiecte. Ți se pare sau ți s-a spus că te exprimi ca un copil care și-a pierdut controlul, care strigă și pare că se apără de ceilalți. Dacă ai fi întrebat ce vârstă ai simții că ai în acele momente ai avea tendința să spui că te simți ca un copil sau un adolescent. Simți că ești furios, că ești tratat incorect, că ai nevoie să primești sprijin și că ai nevoie să fii înțeles.

Rolul acestui tip de furie este să transmită că ceva nu e bine și să ceară celorlalți rectificarea situației. Practic cauți să primești suport în a-ți îndeplini nevoile însă la vârsta adultă o exprimare a furiei în acest mod are efectul contrar – ceilalți se sperie, sunt intimidați, nu te înțeleg, se retrag, te penalizează sau te rănesc la rândul lor.

Cum te raportezi la ea

Acest tip de furie vine pe fondul unor nevoi neîndeplinite. Care sunt nevoile care ție nu ți-au fost îndeplinite în copilărie? Pentru că e foarte probabil ca acele nevoi să îți fie în continuare neîndeplinite și acum. Câteva dintre nevoile care pot sta în spatele furiei sunt – nevoia de siguranță, de stabilitate, de acceptare, de îngrijire, de protecție, libertatea de exprimare a propriilor nevoi, nevoia de autonomie, sentimentul de identitate și nevoia de limite realiste și autocontrol. De multe ori în spatele furiei se află teama de a fi respins sau părăsit sau de a nu fi considerat valoros de celălalt. Te ajută să înțelegi ce nevoi care te fac vulnerabil se ascund în spatele furiei tale pentru a găsi modalități mai potrivite de îndeplinire a lor.

E important să găsești cadrul potrivit pentru exprimarea furiei pentru a înțelege care sunt nevoile neîndeplinite ascunse în spatele ei. Poate ajuta să vorbești cu un specialist pentru a înțelege de ce apare acest tip de furie și a găsi forme mai adecvate de exprimare a nevoilor legate de ea.
Foarte des persoanele care manifesta acest tip de furie au dificultăți în a-și exprima emoțiile negative sau în a-și exprima nevoile. Uneori furia se poate manifesta doar internalizat, nu spui nimic și nu faci nimic agresiv. De obicei această formă internalizată apare la persoane care au crescut într-un mediu în care nu aveau voie să exprime furie. Exprimarea furiei fiind pedepsită fizic sau emotional (prin retragerea iubiri) sau ridiculizată.

Furia e o emoție normală, e un semn că nevoile noastre nu sunt satisfăcute asta nu înseamnă că exprimarea furie este potrivită în orice situație sau în orice mod ci că e un sentiment normal pe care are sens să îl simțim fiecare dintre noi.

E important să îți pui tu limite și să vezi ce e acceptabil și ce nu în exprimarea furiei tale. Exprimarea distructivă a furiei: agresarea verbală sau fizică a celor din jur nu e o modalitate adecvată de a-ți exprima nevoile și ai nevoie să îți iei angajamentul de a lucra la modalități mai sănătoase de a-ți exprima furia și nevoile din spatele ei.
Tu ai responsabilitatea de a-i transmite acelui copil furios din mintea ta: “Te simți furios acum pentru că te simți rănit dar nu vei obține ce ai nevoie dacă îi rănești pe ceilalți.”

Sentimentul de incontrolabilitate vine și din faptul că acest tip de furie are o componentă fiziologică puternică. Simți că te încălzești, că îți bate inima cu putere sau că dinții îți sunt încleștați. E important să recunoști aceste indicii și să înveți să îți reduci nivelul de activare înainte de a-ți comunica nevoile sau a spune ce te deranjează.

Cum te pot ajuta alții

Alții te pot ajuta prin stabilirea de limite. E important ca aceste limite să vină și cu un soi de validare. Adică să încerci să vezi că furia e justificată când ești rănit sau tratat incorect însă manifestarea ei într-un mod agresiv nu e acceptabilă.
De exemplu “Poți să-mi spui că ești furios/are sens să te simți furios când se întâmplă ceva incorect sau când te simți rănit dar nu voi accepta să mă jignești, să strigi sau să distrugi lucruri.” Setarea de limite e foarte importantă și nu se focalizeaza pe a nu fi furios ci pe a exprima furia într-un mod care nu e periculos nici pentru el nici pentru cei din jur.

Autoprotectorul furios

Acest tip de furie vine ca un mecanism de protecție. Acest tip de furie nu e exploziv ca cel anterior ci mai degrabă e o stare prelungită, care nu e activată de un factor specific. Ești mereu nemulțumit, furios sau critic. Dai vina pe ceilalți sau pe condiții externe pentru orice te deranjează și îți e foarte greu să îi lași pe ceilalți să se apropie de tine sau să intri în contact cu lucrurile care te dor cu adevărat. Te asiguri că prin faptul că îți exprimi furia îi ții la distanță pe ceilalți sau te menții tu la distanță de emoțiile tale care simți că te fac vulnerabil. Ceilalți îți pot spune că simt că ai ridicat un zid față de ei. Asta face furia de acest tip: îi ține la distanță pe oamenii și sentimentele care te fac să te simți vulnerabil.

Cum te raportezi la ea

Încerci sa intelegi de ce e acolo, de ce vrea să te protejeze?
Ce beneficii îți aduce?
Ce costuri vin odată cu aceste beneficii?
Scopul acestei strategii de apărare este să reducă vulnerabilitatea. Ceva din experiențele tale te-a învățat că dacă ceilalți se apropie prea mult de tine o să te rănească. Prin urmare crezi că dacă ridici un zid de furie ceilalți te vor lăsa în pace și, pentru scurt timp, te vei simți în siguranță. Uneori rămâi blocat într-un cerc vicios pentru că ținându-i la distanță pe ceilalți nu faci decât să îți menții credința că celorlalți nu le pasă sau că ceilalți te vor răni, însă uiți că nu le-ai dat voie să se apropie și să îți arate că le pasă. Ai nevoie de ceilalți și să simți că le pasă de tine dar apropierea lor te face să te simți nesigur, amenințat.
Și acest tip de furie poate să fie doar internalizată, nu îți exprimi furia dar consideri că nimeni nu te înțelege, că nu are niciun rost să încerci, transmiți o ostilitate tăcută și mesajul pe care îl dai celor care vor să se apropie este: “Sunt bine! Lasă-mă în pace!”

Pe termen lung scopul este să folosești furia tot mai puțin ca modalitate de protecție și să gasești modalități mai sănătoase de a reacționa la situații de stres. Dacă ai tendința să folosești furia ca modalitate de protecție e posibil nu doar să ai dificultăți în a-ți exprima nevoile în relația cu ceilalți ci și în a-ți identifica propriile nevoi.
Cel mai probabil ai învățat acest mod de a evita apropierea de ceilalți sau contactul cu propriile emoții de la cineva din familia ta, poate unul dintre părinți. De cine îți amintește acest mod de a te raporta la ceilalți?

Și pentru acest tip de furie e important să îți pui tu limite și să vezi în ce fel poți să te asiguri că nu îi rănești și pe ceilalți încercând să păstrezi distanța. Uneori ajută ca în relațiile apropiate să transmiți deschis nevoia de spațiu în anumite momente și să reveniți la discuție când simți că poți să o porți într-un mod lipsit de ostilitate.
De exemplu: “Am nevoie să mă gândesc la asta dar noi suntem bine. Hai să vorbim puțin mai târziu.”

Atunci când ești furios nu îți vezi vulnerabilitatea, vezi doar amenințarea și încerci să o păstrezi la distanță. Te-ar putea ajuta să ceri puțin sprijin pentru a vedea de ce ai ajuns să te aperi atât de mult de ceilalți și de tine și pentru a putea să ai o relație mai bună și mai profundă nu doar cu ceilalți ci și cu tine.

Cum te pot ajuta ceilalți

Ceilalți pot să încerce să îți înțeleagă modul de reacție și faptul că această reacție vine dintr-o vulnerabilitate însă nu au responsabilitatea de a accepta manifestarea furiei tale într-un mod nesănătos.
Primul lucru e legat de limite și în cazul acestei furii “Văd că nu te simți confortabil și poate ai nevoie de spațiu. Sunt aici pentru tine dar îți dau spațiu dacă ai nevoie de asta.” Sau “Înțeleg că te simți furios sau vulnerabil și ai nevoie să fii singur dar nu voi accepta să mă rănești pe mine ca să pui distanța între noi.” Și în primul tip de furie și pentru furia de protecție e important mesajul “Sunt aici pentru tine, dar nu accept să mă rănești”.

Supracompensatorul furios

La fel ca și furia de protecție nici acest tip de furie nu are întotdeuna un factor declanșator extern. Prin exprimarea furiei încerci să intimidezi, să-i domini sau să-i controlezi pe ceilalți sau situația sau încerci să ameninți. Prin acest tip de furie încerci să supracompensezi abuzul trăit sau să împiedici repetarea lui. Simți că trebuie să ataci tu primul ca să te simți în siguranță.
Funcția acestui tip de furie este tot de protecție doar că merge pe regula: cea mai bună apărare e atacul. Crezi că ceilalți merită să îi pedepsești, să îi distrugi, să îi umilești pentru că doar așa tu vei fi de neatins. Dacă în cazul furie de protecție îi tinem pe ceilalți la distanța în cazul acestui tip de furie îi tinem pe ceilalți jos, la pământ. Crezi că dacă ești cel mai puternic și mai agresiv nimeni nu te va putea răni. Vrei să te faci de neatins pentru că îți e teamă că dacă ceialați se apropie ar putea să îți vadă vulnerabilitatea și să te rănească. Oamenii fericiți, adaptați, împliniți nu simt nevoia să îi umilească și să îi rănească pe ceilalți. Acest tip de furie se manifestă frecvent în relații sub forma violenței domestice.

Cum te raportezi la ea

Ce avantaje îți aduce acest mod de a-ți exprima furia?Probabil poți să îți impui punctul de vedere, că te simti puternic, că te protejezi. Și care sunt dezavantajele? Reusesti să clădești relații plăcute cu ceilalți? Cum se raportează ceilalți la tine? De cine îți amintește acest mod de a te raporta la ceilalti?

Acest tip de furie are cel mai mare risc de a se manifesta prin agresivitate verbală sau fizică față de ceilalți. De aceea limitele pe care tu ți le trasezi și asumarea responsabilității asupra felului în care îți exprimi furia sunt esențiale. În primul rând e nevoie să ceri ajutor pentru a schimba acest mod de a te proteja prin lezarea celorlalți. Să îți asumi responsabilitatea pentru furia ta și consecințele manifestării ei. Tu ești cel care poate să pună limite acestui tip de exprimare a furiei. Tu ești cel care are responsabilitatea să iasă din situațiile în care știi că s-ar putea să devii agresiv și să eviți să îi rănești pe ceilalți.
Pe termen lung e important sa înveți cum sa-ti exprimi nevoile pentru ca e foarte posibil ca felul in care le exprimi – într-o manieră agresivă sau dominantă să aibă exact efectul contrar decât cel de îndeplinire a nevoilor.

Cum te pot ajuta alții

Dacă cineva drag ție își exprimă astfel furia e important să știi că e tipul de furie cel mai frecvent asociat cu violența domestică. De aceea trebuie să iei o decizie: vrei sau nu să rămâi într-o relație în care cel de lângă tine trebuie să treacă printr-un proces de schimbare care poate să fie lung și anevoios. Dacă da atunci limitele sunt esențiale iar ele trebuie constant trasate. În primul rând trebuie să vezi ce poți să accepti și ce nu, care sunt limitele tale și e nevoie să fii consecvent în aplicarea lor. Uneori inclusiv punerea de limite poate să fie percepută ca o amenințare și să apară reacții de furie la limite – de exemplu “Nu îmi spui tu mie ce să fac” sau “și ce o să faci, o să pleci? Cine crezi că te vrea?”
Dacă îți e greu să pui aceste limite sau simți că ești într-o situație în care te simți în pericol cere sprijin. Te poate ajuta să vorbești cu un psiholog pentru a învăța să pui limite sau chiar pentru a vedea de ce e greu pentru tine să pui limite sau de ce accepți o situație în care nu te simți în siguranță.

Furia de protecție și de supracompensare sunt modalitati de coping cu emoțiile neplăcute. În primul caz încercam sa evitam confruntarea cu propriile emoții sau apropierea de ceilalti care ar putea sa ne rănească, iar în cazul supracompensării tendința de a ataca pentru că te simți în siguranță doar dacă domini.
Aceste reactii sunt tipare de comportament foarte persistente, s-au format pe parcursul multor ani și au fost întreținute de anumite avantaje pe care le aveau. Ambele tipuri de furie au avut un rol important în trecut, ai învățat, probabil în copilărie că doar așa poți să te protejezi. Probabil în familie cineva se raporta în acelați fel la situațiile în care era vulnerabil și tu ai învățat observând ca asta e cea mai bună cale de a face față pur si simplu pentru că nu aveai alternativem mai sănătoase.

Furia are în spate o vulnerabilitate însă e o vulnerabilitate pe care tu ai nevoie să o adresezi. Sprijinul celorlalți e important în a ne ajuta să ne trasăm limite și a ne valida într-o anumită măsură nevoile. De multe ori evităm să ne uităm în spatele furie și să adresăm ceea ce ne supără cu adevărat pentru că e foarte inconfortabil să ne simțim expuși. Dar efortul de a tolera disconfortul creat de înțelegerea vulnerabilităților tale poate să fie cel care să te ajute să te simți mulțumit de tine și de viața ta sau să îți salveze relația.

Lasa un comentariu