Tu cum vorbesti cu tine?

Gandurile pe care le avem sunt cele care ne contureaza si ne definesc realitatea. Ideea de baza in psihoterapia cognitiv-comportamentala este ca nu situatiile pe care le traim ne fac sa ne simtim sau sa ne comportam intr-un anumit fel ci felul in care noi gandim despre aceste situatii, felul in care ne raportam la ele. Iar daca ne gândim mai specific la propria persoana, nu ceea ce facem, cum suntem, cum aratam sau trecutul pe care l-am avut ne fac sa ne simtim intr-un anumit fel ci felul in care noi gândim despre acestea.

Astfel atunci când te intreb tu cum vorbesti cu tine sau despre tine ma refer in special la ceea ce gandesti despre tine, la cum reactionezi tu fata de tine in situatiile dificile sau dureroase sau dimpotriva in cele in care ti se intampla ceva pozitiv.

Ti s-a intamplat vreodata sa reusesti sa faci ceea ce ti-ai propus – de exemplu sa treci un examen cu nota propusa, sa inviti in oras o fata care iti placea si ea sa accepte (si sa si vina) sau sa sustii o prelegere foarte reusita. Cum ai reactionat la aceste reusite? Dar daca dimpotriva: ai cazut un examen, ai fost refuzat de fata care iti place sau a iesit lumea din sala in timp ce tu vorbeai. Cum ai reacționat? In cazul in care atunci când lucrurile iti ies asa cum iti doresti consideri ca asa e normal, ca se putea si mai bine sau ca au fost anumite conditii speciale care au favorizat reusita ta – examenul a fost mai usor, fata se simtea singura sau cei din sala nu aveau altceva mai bun de facut; in schimb atunci când lucrurile nu ies bine tu esti unicul responsabil care nu e suficient de inteligent ca sa ia examenul, suficient de atragator ca sa o convinga pe fata sau suficient de capabil sa tina o prezentare, atunci ar fi important sa citesti mai departe articolul pentru ca ar putea sa iti fie util.

Felul in care tu gândești despre tine e cel care te face sa te simți nesigur atunci când trebuie sa vorbești cu o persoana noua, e cel care te face sa amâni si sa fii foarte stresat când ai o sarcina noua si e cel care te face sa fii abatut si lipsit de motivatie când lucrurile nu se intampla asa cum ti-ai fi dorit.

Incearca sa te observi in momentele in care devii agitat, stresat, nelinistit sau in care te simti nemotivat, abatut sau furios, ce se afla in spatele acestor stari? Ce gandesti in acele momente? Ce iti trece prin minte? Poti sa regasesti o parte din gândurile pe care le ai in acele momente in lista de mai jos?

Ce efect crezi ca are asupra ta faptul ca iti spui aceste lucruri? Incearca sa iti imaginezi daca intr-o situatie similara i-ai spune unui bun prieten ceea ce iti spui tie? Imagineaza-ti ca prietenul tau ti-ar spune ca a avut o perioada foarte aglomerata la munca si a facut o greseala in unul dintre rapoartele pe care le-a predat. Ce i-ai spune? I-ai spune ca nu e in stare sa faca nimic bun, ca e incapabil, ca oricat s-ar stradui e tot un ratat? De ce nu ai face asta? Probabil in primul rand pentru ca nu ai crede asta despre el, iar in al doilea rand pentru ca iti dai seama ca acest lucru l-ar afecta foarte tare – l-ar face sa se simta foarte abatut, sa isi piarda motivatia de a mai face ceva si probabil sa fie furios pe tine. Ei bine acelasi efect il au aceste gânduri/cuvinte si asupra ta – daca tu faci o greseala si gandesti aceste lucruri despre tine e foarte probabil sa te simti deprimat, nemotivat si furios pe tine.

Cred ca nu e o surpriza pentru nimeni faptul ca persoanele care gândesc foarte negativ despre sine, se critica foarte dur sunt mult mai predispuse la depresie, anxietate sociala, teama de esec si de evaluare.

De ce esti cel mai aspru critic al tau

Pot sa existe mai multe cauze pentru faptul ca felul in care vorbesti cu tine este unul foarte negativ. In general acestea contribuie la a-ti forma o imagine negativa despre tine pe care incerci sa o tii sub control respectând o serie de reguli. Voi aminti o parte dintre factorii care contribuie la dezvoltarea unei imagini negative despre sine si a unui nivel ridicat de auto-critica.

Relatia cu parintii

S-a observat ca in general persoanele care au avut parinti care erau mai distanti, ii criticau frecvent, ii respingeau sau ii tineau sub un control excesiv, care conditionau oferirea de afectiune de anumite realizari, e mult mai probabil sa aiba o imagine negativa despre sine si sa se autocritice mai mult.

Primirea de afectiune doar atunci cand atingi asteptarile celor din jur va functiona o vreme in avantajul tau pentru ca vei fi motivat sa depui efort pentru a castiga afectiunea si aprecierea parintilor iar ulterior a persoanelor apropiate tie. Insa de la un punct incolo solicitarile nu mai sunt atat de usor de indeplinit si devine tot mai greu sa faci fata standardelor iar asta incepe sa devina o amenintare pentru imaginea ta despre tine.

Daca eu ma consider valoros doar atunci când am succes si primesc aprecierea celor din jur atunci când situatiile devin mai dificile si voi simti ca nu mai fac fata ma voi simti incapabil si nedemn de a primi apreciere si afectiune. Din acest punct lucrurile pot merge in diferite directii – fie ma voi reculege si voi continua sa depun si mai mult efort, dublat de un nivel foarte ridicat de stres, pentru a demonstra ca sunt valoros fie dimpotriva voi evita sa ma mai expun unor situatii mai dificile decat cele la care stiu ca pot face fata pentru a evita un posibil esec.

Experiente de viata negative

Trairea unor abuzuri verbale, fizice sau sexuale in copilarie sau adolescenta ne expune la dezvoltarea unei imagini negative despre propria persoana. Foarte multe din victimele abuzurilor au tendinta de a se invinovati de a simti rusine fata de ce s-a intamplat, de a-si construi o imagine negativa despre sine. Din pacate in multe cazuri sursa abuzurilor este cineva din familie, uneori chiar parintii care de multe ori dubleaza acest abuz cu invinovatirea copilului. Copiii cauta sa obtina aprobarea si afectiunea parintilor, abuzul emotional, verbal, fizic sau sexual din partea parintilor il face pe copil sa invete ca ceva nu e in regula cu el, sa isi construiasca o imagine negativa despre el insusi – ca si cum ar fi o persoana care merita sa i se intample tot ce i se intampla. Astfel la varsta adulta continua sa intretina imaginea negativa despre sine prin felul in care vorbeste cu sine.

De multe ori experientele care duc la o imagine negativa despre sine nu sunt atat de usor de identificat. Uneori e vorba de deprivare emotionala, de relatia cu alte persoane din jur sau de anumite dificultati de integrare sociala. Pentru fiecare persoana pot exista factori diferiti care contribuie la a se vedea intr-o lumina negativa si a intretine acest lucru prin felul in care vorbeste cu sine.

Cum schimbi felul in care vorbesti cu tine

1. Identifica gândurile Fii atent la situatiile in care traiesti emotii negative, incearca sa te observi – ce ai gandit, cum ai vazut situatia respectiva, ce crezi ca spunea despre tine situatia aceea?
2. Nu crede tot ce iti spui Faptul ca ti-ai spus lucrurile astea atat de mult timp nu inseamna ca sunt reale, uita-te la viata ta, la realitate si incearca sa testezi in ce masura ceea ce iti spui este adevarat. Ce dovezi ai pentru si impotriva gândului negativ despre tine? Ceea ce gandesti se bazeaza pe fapte concrete sau pe interpretari?
3. Gaseste alternative Una dintre intrebarile care pot ajuta este: Intr-o situatie similara i-ai spune copilului tau sau cuiva drag acest lucru? Ce i-ai spune? Incearca sa identifici ce te-ar ajuta sa iti spui intr-o astfel de situatie, ce te-ar motiva, ce te-ar ajuta sa fii mai increzator intr-o astfel de situatie.
4. Accepta-te pe tine La un moment dat e nevoie sa ne oprim si sa privim la felul in care traim, la cum suntem in primul rand fata de noi, ai jucat atat vreme cartea asta – in care te critici, vorbesti urat cu tine, pentru ca undeva crezi ca asta meriti. Cum a mers pana acum? Te-a ajutat? Poate ca e momentul sa schimbi ceva, sa iti dai seama ca ceea ce ai trait nu te defineste, ca esti mai mult decat stii, trebuie doar sa nu iti mai consumi atat de multe resurse certandu-te tu pe tine si sa te lasi sa te vezi asa cum esti si s-ar putea sa fii surprins sa vezi ca esti destul de….(aici completezi tu )

De foarte multe ori problemele pe care le avem atat la nivel emotional cat si la nivelul relatiilor cu ceilalti sunt legate de propria dificultatea de a ne accepta pe noi insine ca persoana, ne luptam atat de mult sa parem altceva decat ceea ce suntem, sa ne aparam, sa ne ascundem si la un moment dat asta devine prea mult, prea obositor, prea solicitant.

Daca nu ai incredere in tine, daca esti nesigur in situatii noi, daca ai greutati in situatiile sociale sau daca ai momente in care te simti foarte trist sau anxios e foarte posibil ca felul in care tu vorbesti cu tine sa nu te ajute prea mult ci dimpotriva sa intretina aceste probleme. Incepe sa fii atent la ce iti spui si sa constientizezi ce efect are asupra ta, cum te simti dupa o “discutie” cu tine? Te simti increzator, puternic sau slab si incapabil? Da-ti o sansa si incurajeaza-te, accepta-te si lasa-te sa te vezi asa cum esti.

E greu. Ia timp sa schimbi felul in care gandesti despre tine, dar merita tot efortul. Gandeste-te ca poti alege sa traiesti toata viata vazandu-te la fel sau poti incepe treptat sa iti faci viata mai simpla, sa nu mai traiesti in nesiguranta, neincredere, sa te accepti pe tine si sa te poti concentra pe ceea ce e cu adevarat important pentru tine.

Daca ai nevoie de sprijin psihologic in Cluj Napoca sau online poti sa imi trimiti un mesaj prin formularul de contact.